- cretacéu
- s. n., art. cretacéul
Dictionar Ortografic al Limbii Române Pentru Elevi. 2013.
cretacéu
Look at other dictionaries:
cretaceu — CRETACÉU, E, cretacei, e, I. adj. 1. (Despre roci) de natura cretei. 2. (Despre plante) care creşte pe sol cretacic. II. s.n. Cretacic. (din fr. crétacé) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN CRETACÉU, ÉE, cretacei, ee, s.n., adj. 1. s.n.… … Dicționar Român
cretacic — CRETÁCIC, Ă, cretacici, e, adj., s.n. (Din) ultima perioadă a mezozoicului, care succedă jurasicului, cu depuneri masive de calcar; cretaceu (II). (din germ. Kretazisch) Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: MDN CRETÁCIC, Ă, cretacici, ce, s.n.,… … Dicționar Român
cretaceo — cre·tà·ce·o agg., s.m. 1. agg. CO simile alla creta, che ha il colore, l aspetto o la consistenza della creta 2. agg. TS geol. del Cretaceo | s.m., spec. con iniz. maiusc., terzo e ultimo periodo dell era mesozoica, così chiamato dal nome del… … Dizionario italiano
cretos — CRETÓS, OÁSĂ, cretoşi, oase, adj. (Rar) Care conţine cretă (2), care are aspect de cretă. – Cretă + suf. os. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CRETÓS adj. cretaceu. (Substanţă cretosoasă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime… … Dicționar Român
